Rochia de nunta in cultura occidentala

Arhivatorul
Share Button

Nuntile efectuate in timpul si imediat dupa Evul Mediu erau deseori mai mult decat o uniune intre doua persoane. Acestea puteau fi o uniune intre doua familii, doua intreprinderi sau chiar doua tari. Multe nunti au fost mai degraba o chestiune de politica decat de dragoste, in special in randul nobilimii si al claselor sociale superioare.

De aceea, miresele urmau sa se imbrace intr-o maniera care sa-si arunce familiile in cea mai favorabila lumina si sa le incredinteze statutul social, deoarece nu se reprezentau doar pe ele insele in timpul ceremoniei. De aceea era nevoie de o rochie de nunta speciala. Miresele din familii  bogate purtau deseori culori bogate si exclusiv materiale scumpe.

Era obisnuita sa le vedeti purtand culori indraznete si straturi de blanuri, catifea si matase. Miresele se imbracau la inaltimea modei curente, cu cele mai bogate materiale pe care le puteau cumpara  familiile lor. Cei mai saraci purtau cea mai buna rochie de biserica in ziua nuntii lor. Cantitatea si pretul materialului pentru o rochie de mireasa reflecta situatia sociala a mirelui si indica amploarea familiei si a oaspetilor de nunta.

Pana la sfarsitul anilor 1960, rochiile de mireasa reflectau stilul zilei. Din acel moment, rochiile de mireasa s-au bazat adesea pe stilul victorian.

Prima instanta documentata a unei printese care purta o rochie de nunta alba pentru o ceremonie de nunta regala este cea a lui Philippa din Anglia, care purta o camasa cu o cravata alba de silca, marcata de blana de veverita si hermina in 1406.  Maria, regina scotiana, purta o rochie de nunta alba, in 1559, cand s-a casatorit cu primul ei sot, Francis Dauphin, din Franta, pentru ca era cea mai preferata culoare in momentul respectiv, desi albul era culoarea care o facea plinuta pe regina franceza.

Aceasta nu era insa o tendinta larg raspandita: inainte de epoca victoriana, o mireasa era casatorita in orice culoare, negrul fiind deosebit de popular in Scandinavia.

Albul a devenit o optiune populara in 1840, dupa casatoria reginei Victoria cu Albert de Saxe-Coburg, cand Victoria purta o rochie alba, impodobita cu o haina Honiton. Ilustratiile nuntii au fost publicate pe larg, iar multe mirese au optat pentru alb in conformitate cu alegerea Reginei.

Chiar si dupa aceea, pentru o perioada, rochiile de mireasa au fost adaptate stilului zilei. De exemplu, in anii 1920, erau in mod obisnuit scurte in fata, cu o trena mai lung in spate si purtate cu crinoline. Aceasta tendinta de urmarire a modei actuale a continuat pana la sfarsitul anilor 1960, cand a devenit popular sa revina la modele lungi, pline de desene, care amintesc de perioada victoriana a epocii.

Astazi, rochiile de mireasa occidentale sunt, de obicei, albe, desi “albul nuntii” include nuante cum ar fi coji de ou, ocru si fildes.

Mai tarziu, multi oameni au presupus ca albul era destinat sa simbolizeze virginitatea, desi aceasta nu era intentia initiala: albastrul era legat de puritate si credinta.

Aproximativ 75% din rochiile de mireasa de pe piata sunt rochii fara bretele sau fara maneci, in parte pentru ca astfel de rochii necesita mai putina pricepere din partea designerilor si sunt mai usor de modificat pentru a se potrivi corect. Cu toate acestea, rochia de mireasa cu maneci a devenit  mai populara in ultimii ani.

Be Sociable, Share!
Related Posts

Leave a Comment